Tatăl și fiul merg la plimbare. Andrei începe să înțeleagă cum va apărea pe lume un frățior sau o surioară. Tatăl îi explică diferența dintre creație și procreație. El îi povestește cum a făcut Dumnezeu lumea. Băiatul află astfel că unele creații ale lui Dumnezeu sunt înzestrate cu posibilitatea de a lăsa urmași.
În apropiere de casa unde locuia familia lui Andrei se afla un parc mare și foarte vechi, care se continua la marginile lui într-o adevărată pădure. În acea pădure, Andrei nu a fost niciodată, el știa pe de rost cele mai apropiate alei ale parcului: pe acolo a călătorit (în cărucior, cu săniuța și cu tricicleta), a mers chiar și pe jos. Tatăl se străduia cu orice ocazie să iasă împreună cu fiul la plimbare, chiar și în zilele obișnuite de lucru, după serviciu, dacă vremea le permitea. Iată că și acum, în această seară caldă de primăvară, tatăl și fiul s-au îmbrăcat repede și au anunțat-o p mama:
– Noi am plecat!
– Dar nu pentru mult timp, i-a rugat mama.
În parc, Andrei a pornit singur discuția despre ceea ce pe el îl interesa atât de mult:
– Tată, dar unde-i frățiorul meu?
– Va apărea în curând, ai răbdare până la toamnă. Deocamdată, el încă nu este.
– La fel cum nu eram nici eu?
– Întocmai. Și cândva el va întreba: “Unde eram eu, când voi vă plimbați împreună prin parc?” Noi îi vom răspunde la fel: “Tu atunci nu erai încă”.
– El va apărea singur?
– Fiule, noi suntem oameni credincioși, cum putem spune despre viitor că e “sigur”? Totul este la voia lui Dumnezeu. Noi cu mama sperăm, ne rugăm și iată, roagă-te și tu.
– Cum?
– Simplu. Spune așa: “Doamne, trimite-ne un băiețel sau o fetiță!” Sau, altfel, cum vrei tu…
– Mai bine un băiețel, nu-i așa tată?
– Ba nu, și o fetiță e la fel de bine. Vei avea o surioară mai mică… Băiețelul îl avem deja – și acela ești chiar tu.
– Tată! Dar de unde apărem noi toți? Cum ne “trimite” Dumnezeu pe noi părinților noștri?
– Bună întrebare, a zâmbit tata. Îți voi răspunde, dar pregătește-te pentru o povestire foarte lungă deoarece nu o vom sfârși într-o singură seară.
Acest lucru îi convenea lui Andrei, căci, căruia dintre copii nu-i plac istorioarele interesante, lungi, prea-lungi și mai ales cu prelungiri?!…
Cum a făcut Dumnezeu lumea?
– Tot ce există pe lume, – a început tata, – tot ceea ce vedem noi și ceea ce nu vedem, – toate acestea au apărut de undeva. Și dacă noi vom sta să ne gândim și să analizăm cu mintea diferitele lucruri, vom ajunge la următoarea concluzie: dintre toate acesta, pe unele le-a creat Dumnezeu, iar altele au fost făcute de către oameni. De exemplu: Soarele, Luna și stelele, tot Pământul și tot ce crește și trăiește pe el, de unde crezi că au apărut?
– Au fost create de Dumnezeu!
– Acum, privește banca aceasta! Pe ea au făcut-o oamenii. Vezi, au luat doi stâlpi egali, au îngropat în pământ baza lor, au pus deasupra lor o scândură lată și rezistentă, pe care au bătut-o în niște cuie pe stâlpi, apoi i-au vopsit suprafața…Asemenea lucruri se numesc: “lucruri făcute de mâna omului”. Și pe lume există multe asemenea lucruri, de la un lucru foarte simplu – de exemplu, lingura de lemn, până la cel mai complex, cum este avionul sau submarinul.
Dacă tu mă întrebai de unde au apărut mașinile care circulă pe strada noastră, eu îți povesteam despre constructori, despre inginerii și muncitorii din fabrici, care au muncit și s-au ostenit pentru construirea lor. Dacă tu m-ai întreba cum au apărut aceste case, eu ți-aș povesti despre arhitecți, ingineri, zidari: unii fac proiectele, plănuiesc poziționarea apartamentelor, alții aduc cimentul, cărămizile, cheresteaua și cuiele; cei din urmă construiesc din aceste materiale casele. Scândurile și dulapii le fac din lemnul copacilor care cresc în păduri; cărămizile – din lut și apă; cuiele – din aliaj de fier extras din zăcămintele de fier care se află în pământ și în munți. Astfel, oamenii au făcut case, dar de creat, nu au putut crea nimic, fiindcă ei nu au puterea de a face din nimic un lucru, le este imposibil așa ceva. Dar Dumnezeu? Mai ții minte? Cum a făcut Dumnezeu lumea? Ce a creat Dumnezeu la început? Cum este scris în Biblie? “La început Dumnezeu a creat…?”
– Cerul și pământul.
– Da, dar din ce? Ce fel de material a folosit?
– Nici un fel de material. Doar încă nu exista nimic.
– Întocmai! Înainte de creație nu existau nici munții, nici pământul – nimic. Dar Dumnezeu poate totul, El este Atotputernic. El, pur și simplu, a poruncit. La început era o beznă densă, acoperind totul, până în momentul în care Dumnezeu a spus: “Să fie lumină!”, și s-a făcut lumină. Tot ce trăiește pe pământ, ce înoată în mări, ce zboară în aer și strălucește pe cer, toate au fost create de Dumnezeu. Pe unele dintre creațiile Sale, Dumnezeu le-a înzestrat cu capacitatea de a-și procrea semenii, de a face altele asemenea lor. Acestea sunt ființele vii: și copacii și viermele și lupul și veverița și pisica…și multe altele…Savanții numesc acestea creații dumnezeiești – organisme. Iar omul este creația supremă a lui Dumnezeu: el este mai apropiat de Îngeri pentru că pe lângă trupul care este muritor, omul are și suflet care se aseamănă cu îngerii, adică este nemuritor.
Iată deci că datorită acestei capacități de a procrea urmași, dăruită nouă de către Dumnezeu, voi copiii veniți pe lume, apăreți la lumina zilei. În acest chip se mărește numărul oamenilor și omenirea umple pământul. Tot ceea ce eu ți-am povestit acuma, este numai începutul unei povestiri lungi – de unde și cum ai apărut tu pe lume și cum te-ai născut. Pentru început ține minte esențialul: tot ce e viu – de la cel mai mic și neînsemnat fir de iarbă, uite, cum e acesta și până la creația supremă a lui Dumnezeu, omul, – toate sunt înzestrate cu capacitatea de reproducere, adică de a produce făpturi asemănătoare lor. La oameni aceasta se numește naștere…Dar iată că ne-am apropiat de casă. N-ai înghețat?
– Nu, a răspuns băiețelul, deși era zgribulit puțin de frig.
Continuarea fragmentului o găsiți în Cartea băieților, disponibilă pe site-ul Editurii Credința Strămoșească.
Romanian