Sfântul Maxim Mărturisitorul ține să ne spună că:
„Nu mâncărurile sunt rele, ci lăcomia pântecelui; nici facerea de prunci, ci desfrâul; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slavă deșartă. Iar dacă-i așa, nimic nu e rău din cele ce sunt decât reaua lor întrebuințare, care vine din negrija minții de-a cultiva cele firești”.
(Filocalia vol. 2, pg. 77).
Ori ceea ce îngrijorează astăzi este faptul că senzualitatea ia locul iubirii și plăcerea trece în locul comuniunii.
Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar căsătoria a devenit pentru mulți un mijloc lesnicios de a dobândi plăceri și o asigurare împotriva neputințelor de la bătrânețe. Creștinii, însă, știu bine că nunta este Taina iubirii, „Taină mare în Hristos și în Biserica”, având că scop procreația (nașterea de prunci) și desăvârșirea personală a soților, unul prin altul și amândoi prin Hristos Dumnezeu.
Părintele Stăniloae spune că cei doi căsătoriți în comuniunea și dăruirea lor Îl privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre soț și soție se întărește prin copii. Nenorocirea este că tocmai acești copii, care au rolul de a întări comuniunea familiei binecuvântate prin Taina Cununiei, sunt avortați fără milă de mame ușuratice și necredincioase cu acordul taților leneși și care nu vor să-și asume odată cu trăirea plăcerii ce rezultă din actul sexual și răspunderea creșterii pruncilor care se vor zămisli în mod natural, după rânduiala înscrisă în fire de Dumnezeu, Creatorul vieții.
Împiedicarea zămislirii copiilor prin tot felul de mijloace și uciderea copiilor în pântece transformă actul sexual într-o sursă de plăcere fără finalitate, golind astfel pe omul care a ales viață lumească de adevăratul lui sens și conducandu-l de fapt spre urmări ce nu vor întârzia să apară, adică spre nefericire și disperare care vor degenera în final în vicii cu urmări grave.
Transformarea plăcerilor sexuale într-un idol duce la alegerea iresponsabilă a pornografiei, a mijloacelor contraceptive și a crimei de avort ca modele de viață, încât acestea reprezintă plaga vremii noastre, precum lepra în antichitate și ciuma în evul mediu. O statistică recentă ne informează că prin acceptarea sexualității, intreaga țară s-a transformat într-un adevărat abator în care sunt uciși fără milă aproape un milion de copii în fiecare an.
Cauza unică a pruncuciderii rămâne lipsa de iubire. A omorî un copil nenăscut înseamnă a te pune împotriva voinței lui Dumnezeu, iar pentru femeie înseamnă a omorî ceva din ea însăși, înseamnă a omorî iubirea și sfințenia, e un act de violență asupra propriei persoane, care se transformă patologic într-un instinct criminal și afectează zestrea ereditară. Bunicile și mamele care au făcut avorturi, pe parcursul a trei sau patru generații, lasă urmașilor tendința nefastă a repetării aceleiași fărădelegi.
Nici un motiv nu justifică actul criminal al uciderii fătului, cauza unică a acestei fărădelegi nefiind alta decât lipsa de iubire maternă și paternă și ura inspirată de lucrarea de surpare a duhurilor rele, considerată de dreapta credință a Bisericii Ortodoxe drept „îndrăcire”. Răutății și influenţei demonice nevăzute li se adaugă văzut și cabinetele de planificare a familiei aflate în slujba avortului hormonal, și cele aflate în serviciul pentru avort chirurgical.
De asemenea, împotriva tinerilor și spre distrugerea lor, se folosesc armele psihologice moderne care sub masca „fericirii, binefacerii și modei apusene moderne” îi încurajează să fumeze, să consume alcool, să privească doar filme de groază, violență și pornografie, să se drogheze și să înceapă cât mai devreme viată sexuală, pentru a-i secătui de vlagă dacă se poate cât mai de timpuriu.
De la scenele pornografice televizate la proiectele „educative” confecționate de instructorii de sex pentru depășirea „miturilor și prejudecăților tradiționaliste” cum se justifică ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lecțiile ce se predau în cabinetele de „planificarea familiei”, totul este un atentat împotriva castității, una din cele mai de seamă virtuți pe care se întemeiază viaţa în sânul familiei, este o tentativă de a pătrunde în sanctuarele vieții intime binecuvântate prin nuntă creștină, cu scopul de a le devasta.
„Căci, oare ce poate fi mai rău decât desfrâul, această boală groaznică, o adevărată lepră morală care calcă în picioare iubirea, fidelitatea, frumusețea și noblețea existenței. Acceptând aceste rele de bună voie, sigur, mergem spre pierzare.”
În goana după plăcere, vrând să înlăture responsabilitatea nașterii și creșterii copiilor și să rămână doar cu plăcerea împreunării sexuale, omul a decăzutla nivelul practicilor împotriva firii ajungând de la anticoncepționale și avort, adică de la crimă premeditată, la degradarea în homosexuali și lesbiene fără rușine, degenerând de la funcția de om moral și spiritual la cea de om animalic – decăzut din drepturile lui de ființă omenească după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
De aici rezultă și uriașele tulburări sufletești care răbufnesc sub formă de tot felul de vicii grave, de boli psihice conducând până la sinucidere și care-i duc la moarte veșnică, sub robia nemiloasă a diavolului.
„Mulți consideră copiii ca o povară neplăcută a căsătoriei, de aceea vor să scape de ei prin vicierea actului natural. Ei urmăresc voluptatea actului sexual, dar evită fecunditatea. Însă nici o rațiune – fie și cea mai grea – nu poate face ceea ce în sine este contra naturii să fie de acord cu natura și onest. Deoarece actul conjugal după natură sa este destinat pentru nașterea de copii, cei ce-l frustează de consecințele lui naturale lucrează împotriva naturii și operează rușinos și neonest.
De aceea nu-i de mirare că Dumnezeu a urmărit cu cea mai mare ură această crimă și nu de puține ori i-a pedepsit cu moartea cum zice Sfântul Augustin: „Când este evitată concepția copilului, este nepermisă și rușinoasă chiar împreunarea cu soția legitimă. Această a făcut-o Onan, fiul lui Iuda, și pentru aceasta l-a omorât Dumnezeu”. Biserica creștină, pentru a salva căsătoria de la această decădere, în numele trimiterii ei divine, proclamă ca oricine lipsește actul conjugal de exercițiul său natural și de puterea de procreare a vieții, calcă legea lui Dumnezeu și a naturii și se face vinovat de o mare nelegiuire”.
Text extras din învățăturile Părintelui Arsenie Boca, cartea Tinerii familia și copiii născuți în lanțuri, Editura Credința Strămoșească, Cuvânt înainte.
Romanian