Educația copilului în ziua de azi. Introducere

”Astăzi, în secolul tehnicii și al supraaglomerării informaționale, cu durere constatăm că acest nou și artificial mediu de viață înconjurător, format de însuși oamenii, are o acțiune nefastă, distructivă asupra sănătății copiilor noștri.

Înainte de toate, acest mediu înconjurător a îndepărtat și chiar a rupt copiii de natură. Iar comunicarea și colaborarea cu natura, atât de caracteristică pentru copilul de acum 100 de ani, îi oferea nu numai rezistență fizică, dar dezvolta în el simțul frumosului și al armoniei din lumea înconjurătoare. Prin aceste simțuri omul a învățat să contemple universul, să perceapă lumea ca pe o creație a lui Dumnezeu și să-și înalțe mintea către El. În acest mod s-au întemeiat și fundamentat bazele esențiale ale educației duhovnicești atât de valoroase, dar care astăzi este abandonată uneori premeditat, părăsită și  refuzată de cei mai mulți oameni.

De aceea, copilul contemporan este încadrat într-un mediu înconjurător ce corespunde unui alt mod de viață, absolut diferit, care cere o educație în spirit mecanic-utilitar, bazată pe automatisme. Densitatea evenimentelor vieții și complexitatea lor atât de mare, încât copilul este nevoit să depună mari eforturi pentru a se acomoda cu ea și pentru a nu cădea din acest torent al existenței. Iar rezultatul este nivelul crescut al îmbolnăvirilor din ce în ce mai îngrijorătoare ale copilului modern. 

Sănătatea sufletească și trupească a omului sunt fără îndoială legate între ele. Omul este o ființă complexă și complicată: nu numai din punctul de vedere al structurii sale fizice, dar și datorită sufletului care la rândul său își are un ”izvor” de existență aparte. Sufletul este o părticică din lumea duhovnicească și își are legătura sa cu Dumnezeu, cu lumea Îngerilor și a Sfinților.

În zilele noastre este foarte greu să educi un copil, să-l faci sănătos atât sufletește, cât și trupește. Dificultățile educației sunt legate, mai întâi de toate, de scopurile pe care noi, părinții, le punem înaintea noastră, fiindcă există și câteva direcții în educație nu tocmai corecte, care favorizează creșterea omului într-un anumit spirit deformat. De exemplu, unii dintre părinți ar vrea să-și vadă copiii puternici și deștepți, alții – i-ar vrea bine acomodați la condițiile moderne ale vieții. Sunt unii care vor să dezvolte în copiii lor anumite talente și calități neobișnuite: științifice, artistice, lingvistice… Dar toate acestea nu reprezintă și aspirațiile părinților creștini ortodocși. 

Educându-și copiii lor, părinții ortodocși au ca scop mântuirea sufletelor acestora. Ei știu că atunci când copiii lor vor ajunge să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele, își vor păstra sufletul nepătat indiferent de obstacolele și necazurile întâlnite în cale pe parcursul întregii vieți, pentru că în marea cea tulbure și tumultoasă a vieții, ei vor avea cel mai sigur povățuitor, pe Dumnezeu.

Dacă în educația familiei nu se pune ca principal scop formarea duhovnicească, atunci oricât ar fi copilul de deștept și talentat, toate calitățile și talentele lui pot să se întoarcă împotriva lui în anumite împrejurări și să devină posibilitatea căderii în păcat. De aceea, scopul nostru principal este de a-i da copilului un ghid după care își va îndrepta toată calea vieții, către Dumnezeu.”

                                           Preot Alexei Gracev, medic pediatru. Fragment extras din ”Cartea fetelor”.

Mi-am propus în continuare să vă prezint o serie de dialoguri dintre o mamă și fetița ei, Nadia, dialoguri dedicate să răspundă celor mai importante întrebări privind educația morală a fetițelor și adolescentelor.

Discuțiile încep când Nadia are cinci ani și continuă până spre vârsta de 15 ani.

Fetița este plasată în situații de viață diferite, situații ce sunt expuse în mod gradat corespunzător înaintării în vârstă.

În desfășurarea subiectului sunt clarificate unele probleme care le preocupă în mod deosebit pe fetele adolescente: prietenia și dragostea, frumusețea interioară și exterioară, dreptatea și bunătatea, alegerea drumului corect în viață.

Se acordă o deosebită atenție pregătirii fetiței pentru viața de familie și educarea unor deprinderi și calități necesare viitoarei soții și mame.

Este posibil ca nu toate problemele educației contemporane să-și fi găsit reflectarea aici, însă am convingerea că va fi de un mare folos atât copiilor cât și părinților.

Găsiți mai jos conversațiile dintre mama și Nadia: