Omul milostiv

La ora de religie, preotul le vorbea elevilor despre cum trebuie să fie omul milostiv și despre virtuțile creștine, pe care fiecare trebuie să le aibă ca să se mântuiască.

Când le vorbi copiilor despre milostenie, unul din elevi îl întrebă:

      – Părinte, dar cei săraci nu pot sa dea milostenie pentru că nu au ce dărui. Ei nu se mântuiesc? Eu nu am ce dărui și nu pot face milostenie.

     – Fiule, orice ajutor pe care-l dai unui om, atunci când acesta are nevoie, este milostenie. Am văzut într-o zi pe mama ta ajutând unei bătrâne ce se ostenea cu o găleată de apă, iar altădată mângâind o mamă căreia îi murise feciorul. Neavând ce dărui, după cum spui tu, eu ți-am văzut mama ajutând de multe ori cu munca sa unor oameni mai neputincioși sau bătrâni; am văzut-o mângâind cu o vorbă bună, sfâtuind adeseori și am văzut-o plângând cu milă lângă cel amărât. Vezi, toate acestea sunt fapte mari de milostenie, pe care Dumnezeu le primește ca pe cele mai bogate daruri de bani și de lucruri și care, adeseori, le întrec pe acestea. Urmează mamei tale și vei fi și tu om milostiv, chiar dacă vei fi lipsit de bogăție!

Atunci, copiii au început a povesti fapte asemănătoare, pe care le-au văzut la cei din jur, sau le-au făcut ei înșiși, dar pe care, acum, le priveau altfel, cu o altă înțelegere.

     – Părinte, eu am dus bătrânilor ce stau aproape de noi, apă. Am făcut milostenie?

     – Sigur! Și cana de apă pe care o dai unui drumeț însetat de pe drum, vorba bună pe care o ai pentru un om amărât și orice ajutor este milostenie.

     – Părinte, mama a luat ieri la noi copilașul vecinei, când aceasta a plecat la târg. L-a hrănit și l-a adormit, iar când a venit mămica lui l-a luat acasă, spunând: ”mulțumesc că m-ai ajutat”. Părinte, mama a făcut milostenie?

     – Cu siguranță! Ieri, am văzut cum unul dintre părinții voștri a împăcat doi oameni ce se certau. Altădată, am văzut un străin ce trecea prin sat, întrebând de drum pe o femeie. Aceea i-a dat o cană de apă și l-a îndrumat încotro să meargă. Ați văzut că toamna, când toată lumea muncește pe câmp, cei care au terminat mai repede ogorul lor, mergând spre casă, se opresc și ajută și altora să termine lucrul. Toate aceste fapte sunt milostenie, iar oamenii care le-au făcut nu erau bogați, ci binevoitori și milostivi. Vedeți deci, că milostenie poate face și bogatul, dar și săracul. 

Cel ce dă din puținul lui este mai darnic decât cel ce dă din multele lui bogății, și totuși amândoi fac milostenie. Dacă îl numim ”om bun” pe bogatul ce face milă, atunci cel sărac, care face milostenie din puținul lui, este cu adevărat milostiv.

Pilda este extrasă din cartea Pilde și povestiri pentru copii, volumul 1. Toată colecția de Pilde și povestiri pentru copii o regăsiți în cele cinci volume disponibile pe site-ul Editurii Credința Strămoșească. 

Varianta audio a acestei pilde o puteți asculta aici: Omul milostiv.