Sfaturi pentru tineri – Din învățăturile Sfântului Ierarh Nifon

Sfaturi pentru tineri: Să fii nevinovat și smerit. Socotește-te pe tine mai prejos decât toți, atunci într-adevăr vei trăi împreună cu Hristos

Odată, pe când se afla în biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un copil foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe.

– Părinte, îl întrebă copilul, ce să fac ca să mă mântuiesc?

– Tu, băiatul meu, ești un suflet nevinovat. Cum ceri să auzi cuvinte de mântuire de la un bătrân care a putrezit în păcate?

– Cuvântul lui Dumnezeu, părinte, zice: ”întreabă pe părintele tău și el te va învăța”. De aceea și eu cer de la tine să aud cuvânt bun. Să nu mă treci cu vederea pe mine, netrebnicul!

– Ce te gândești, să te faci monah sau să placi lui Dumnezeu în viața obișnuită?

– Mă gândesc, părinte, să învăț mai întâi în viața aceasta obișnuită și apoi ceea ce va rândui Dumnezeu.

– Dacă vrei, fiule, să locuiești între oameni, trebuie să fii atent la următoarele lucruri: să nu osândești pe nimeni niciodată, să nu râzi de cineva, să nu te mânii, să nu disprețuiești. Păzește-te mult să nu zici: ”Cutare trăiește în păcate sau cutare face desfrâu”. Căci aceasta înseamnă: ”Să nu judecați!” Pe toți oamenii să-i vezi cu aceiași ochi, cu aceeași dispoziție, cu același gând, cu inimă simplă. Pe toți să-i ai ca pe Hristos. 

Nu-ți pleca urechea la omul care osândește pe alții, nu te bucura și nu aproba cele ce zice, ci ține-ți gura închisă și fii zăbavnic la vorbă și grabnic la rugâciune. Dar nici pe cel ce judecă pe altul să nu-l osândești întru tine. Chidar dacă el face un lucru rău, tu vezi-ți lipsurile tale și osândește-te numai pe tine.

– Cele ce-mi spuneți, a zis băiatul, sunt pentru cei sporiți; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine să plac lui Dumnezeu?

– Tinerețea, fiule, dacă are smerenie și nevinovăție, ajunge! Nimic altceva nu-ți cere Dumnezeu. De aceea, fiule, să fii nevinovat și smerit. Socotește-te pe tine mai prejos decât toți, atunci într-adevăr vei trăi împreună cu Hristos. Silește-te, de asemenea, să nu-ți închipui în mintea ta că ai ajuns la măsura sfinților ci, să zici adesea: ”Suflete al meu, tu știi că am întrecut și pe diavoli cu păcatele și nici o faptă bună nu am făcut până acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticălosul, ce voi face în ziua judecății?”

De aceea, totdeauna să socotești rugăciunea ta ca un păcat. Pentru că atunci păcătuim mai rău, când socotim că rugăciunea noastră este sfântă și curată. Chiar dacă cineva ar face semne și minuni, trebuie să nu se socotească drept, pentru că, fără îndoială, va păcătui în rugăciunea sa, fie în mișcările inimii, fie cu împrăștierea gândurilor, când adică, una zice cu gura, iar mintea se află în altă parte. De aceea, adu-ți aminte și zi adesea: ”De cele ascunse ale mele curățește-mă și de cele străine ferește pe robul Tău!”

Trebuie apoi să mai ai în vedere și acest lucru. Niciodată să nu fii mulțumit cu lucrurile tale cele bune, nici să te încrezi în tine din pricina lor. Nu știi dacă sunt plăcute sau neprimite înaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine să ai în El încrederea ta și în puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi. O, fiule, câte păcate facem noi și nu le știm! Când vezi pe aproapele tău greșind, tu să pui asupra ta greșeala lui. 

Chiar dacă cineva te ocărăște, te osândește sau te disprețuiește până la înjosire, tu smerește-ți gândurile și osândește-te pe tine însuți ca păcătos și nevrednic de a trăi. Deci, prin toate acestea, vei dobândi îndreptare și mântuire.

Atunci tânărul l-a întrebat iarăși:

– Părinte, cum poate omul să biruiască o ispită diavolească?

– Biruința a toată ispita este tăcerea și smerenia, toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu și lăudate de către îngerii Lui. De aceea, sunt înfricoșate și temute diavolilor. Fii, deci, smerit, cu inima înfrântă, ca să dorească Duhul Sfânt să se sălășluiască întru tine și să-ți dea putere să nesocotești toate grijile vieții, pentru că observ că acestea te îndepărtează mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupându-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic în ziua judecății. Nu ne-a adus Dumnezeu în această viață ca să ne pierdem pe noi înșine cu grijile netrebnice, înșelați de diavolul, ferească Dumnezeu!

Dăruiește-te pe sine-ți cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet și El va avea grijă de trebuințele tale cele trupești. Fiindcă, oricât te-ai îngriji de trup în această viață, nu poți adăuga la statul tău un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar dacă am izbuti să le adunăm pe toate în magaziile noastre? La sfârșitul vieții, în clipa morții trupești, toate rămân aici iar noi, goi de toată virtutea, ne sălășluim în groapă. Ce câștig material ne poate mântui atunci? Desigur, nici unul; ci ne va înconjura pretutindeni vaiul, durerea și iadul cel veșnic. 

De aceea să ne rugăm necontenit, cu multă atenție și liniște. Gândește-te, fiule, și pune bine în inima ta toate cele ce-ți spun: leapădă grijile și trăiește înțelepțește și bine plăcut Domnului și Dumnezeului tău!

Cu aceste sfaturi, fericitul a trezit o adâncă umilință în inima tânărului, care, voind să plece, a căzut la picioarele lui, rugându-l să-l binecuvinteze. La fel a făcut și Nifon; a căzut și la picioarele băiatului, apoi l-a binecuvântat pentru plecare.

Tânărul acesta era fiul unui demnitar de la palat. De atunci, cea mai mare parte din timp și-o petrecut împreună cu Cuviosul, care nu primise încă cinstea arhieriei. I-a aflat și chilia și adesea mergea la el, hrănindu-se cu dumnezeiasca sa învățătură, mai ”dulce decât mierea și fagurul”. Astfel, și-a hrănit sufletul său și, de tânăr, s-a făcut vas ales în mâinile Domnului. A bineplăcut lui Dumnezeu cu faptele sale și, când a venit ceasul, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu și s-a odihnit în dumnezeiasca fericire. Iar numele acelui tânăr era Neofit.

Fragmentul este extras din cartea Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon, tradusă din limba greacă de către Protosinghel Petroniu Tanase.