Viaţa Sfântului Nifon și Învățăturile Sfântului Nifon

Descriere

Cartea cu viața Sfântului Nifon, având ca titlu “Un episcop ascet”, a fost tipărită de Mănăstirea Paraclitu, din apropierea Atenei, în mai multe ediții. Prima a apărut în anul 1972, iar în 1980, a patra ediție, după care s-a făcut și prezenta traducere românească “Viaţa Sfântului Nifon”.

Cartea “Viața Sfântului Nifon” a fost tipărită cu dorință fierbinte ca aceasta viață minunată să ajungă la cunoștința evlavioșilor români, pentru folosul lor sufletesc.

Din partea traducătorului: Descoperirea prezentei vieți a Sfântului Nifon, Episcopul Constantianei de lângă Alexandria Egiptului, se datorează monahului Lazăr din Mănăstirea Dionisiu, din Sfântul Munte Athos. Acesta, în preajma anului 1970, a găsit în biblioteca mănăstirii un manuscris vechi, necunoscut, cuprinzând viața, nevoințele și învățătura Sfântului Ierarh Nifon al Constantianei, care a trăit în veacul al IV-lea, veacul marilor ierarhi ai Bisericii, în aceeiaşi vreme cu Sfântul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei, care a și luat parte la înscăunarea și apoi la îngroparea sa. Spre deosebire de viața Sfântului Nifon, aflată în sinaxarele românești, la 23 decembrie, ziua de prăznuire a marelui ierarh, prezenta viață este mult mai bogată.

Cuprinde, între altele, un număr de 23 de preafrumoase rugăciuni, pe care Sfântul Nifon le-a rostit în diferite împrejurări. Și descrie mai multe vedenii și descoperiri ale lui, dintre care cea mai minunată este cea a Înfricoșătoarei Judecăți.

Protosinghel Petroniu Tănase

Starețul Schitului Românesc Prodromu

Sfântul Munte Athos – 23 decembrie 1986

        Din Egipt la Constantinopol:

        În timpul marelui Constantin, trăia în Constantinopol un demnitar al palatului împărătesc, numit Savatie. Era ostaș încercat și împăratul l-a numit general al armatei, în orașul Almiropole din Egipt. Toți orășenii îl cinsteau și-i dădeau multă atenție, dar mai ales primul guvernator al orașului numit Agapit. Adeseori el mergea la casa generalului, însoțit de fiul său Nifon, care era de opt ani.

        Într-o zi, cum stăteau de vorbă, Savatie întrebă pe guvernator:

– Știe carte băiatul? Iar Agapit a răspuns:

– Din păcate nu știe, pentru că orașul nostru nu are profesori.

– Și, și de ce nu-l trimiți la Constantinopol? Continuă generalul. Sunt bucuros să stea la mine acasă și să învețe Sfintele Scripturi”.

Agapit a rămas încântat de această binevoitoare propunere. A mulțumit călduros lui Savatie și a început să pregătească pe băiat. Peste câteva zile i l-a dat să-l trimită la Constantinopol.

Ajungând în capitala imperiului, Nifon a fost primit cu multă bunătate de femeia generalului, care l-a dat în seama unui învățător priceput și credincios ca să-l învețe Sfintele Scripturi. Copilul învăța cu multă sârguință. Avea atâta dorință să învețe, încât se îndeletnicea cu învățătură și o bună parte din timpul nopții. Astfel, în scurt timp, a ajuns să învețe foarte multe. Totodată, arăta să aibă mare evlavie fată de Dumnezeu.

Îi placea să meargă la sfintele slujbe și, când auzea citindu-se despre luptele și chinuirile mucenicilor, se minuna nespus de râvna și bărbăția lor. De aceea, când găsea Viețile Sfinților, cuvioși sau mucenici, le citea cu sete și atenție, câștigând astfel mult folos sufletesc.

Aceste învățături îl făceau să iubească liniștea, blândețea și smerenia. Toți îl admirau când îl vedeau la o vârstă așa de tânără, având minte și înțelepciune de bătrân. În chip deosebit avea mare dragoste față de săraci. Îi ajuta din toată inima și le înlesnea cât putea toate cele de trebuință. Auzind odată de la un bun creștin că trebuie să ne păzim curați de păcatele trupești, el se întrebă: “Oare voi putea împlini și eu această virtute? Fiindcă, pentru a scăpa de focul cărnii, trebuie o luptă crâncenă, de astăzi înainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu voi mai privi la chip de femeie”.

Fragment din cartea “Viaţa Sfântului Nifon”.