Taina poveștilor și venirea Evei, prințesa lumii basmelor
Din vremuri străvechi, de demult apuse și parcă uitate de lumea cea grăbită de azi, s-a născut o poveste cu mult har, o poveste ce aduce aminte de legăturile cele tainice între lumi și de puterea cuvântului grăit cu înțelepciune. Poveștile, veșnic izvor de învățătură și mângâiere, au fost la început îmbrățișate de neamul omenesc, dar într-o vreme îndepărtată, oamenii au pierdut darul lor. Și astfel, lumile s-au despărțit: lumea poveștilor, plină de lumină și taină, și lumea noastră, unde sufletele, fără poveste, rătăceau în uitare.
Însă, în chip minunat și cu voința celor din ceruri, s-a pogorât pe pământ o prințesă a povestirilor, Eva pe nume, a cărei poveste este cu migală țesută de scriitoarea Flori Bungete. Din însăși lumea poveștilor a venit Eva, o lume în care toți, de la mic la mare, grăiau povestiri dintru începuturi, iar viața lor era însăși povestea. Acolo, cuvântul rostit era fereastră spre tainele neștiute, iar poveștile nu erau doar de amuzament, ci purtau cu sine înțelepciunea celor veșnice, luminând calea fiecăruia.
Eva, trimisă în tărâmul nostru, a adus darul poveștilor în mijlocul oamenilor, care până atunci nu cunoșteau nici rostul, nici frumusețea acestora. În ținuturile unde ea a pășit, poveștile nu fuseseră grăite vreodată, și oamenii nu știau ce e acea dulceață a cuvântului meșteșugit, ce deschide sufletul și-l hrănește cu rod ceresc. Erau ca niște vase goale, neștiind că în ei zace dorul de poveste, dorul de legătura cu cele nevăzute, cu cele ce stau la temelia lumii.
Dar când Eva a început a spune povești, pământul s-a înviorat, iar inimile oamenilor au început să simtă fiorul uitat al tainelor strămoșești. Fiecare poveste adusă de prințesă purta în sine lumina unei alte lumi, iar oamenii, pentru întâia oară, simțiră cum cuvântul pătrunde în suflet, precum razele soarelui ce străbat norii cei grei. Poveștile Evei nu erau doar întâmplări, ci purtau cu ele pilde și învățături, căci în fiecare fir de poveste se afla un adevăr adânc, ce îndruma sufletul spre cele sfinte și înalte.
Astfel, povestea Evei, grăită de doamna Flori Bungete, ne aduce aminte că taina poveștilor nu este doar o simplă îndeletnicire, ci o comoară de preț pentru suflet. Eva, prin darul său de a aduce poveștile pe tărâmul nostru, ne învață că fără poveste, omul rămâne lipsit de acea lumină lăuntrică ce-l călăuzește pe drumul vieții. Căci povestea nu este doar pentru a amuza ori a trece timpul, ci pentru a descoperi tainele ascunse ale lumii, pentru a lega omul de Creatorul său și de cele nevăzute.
Așadar, să ne aducem aminte de Eva și de darul ei. Să primim povestea ca pe un dar divin, căci în fiecare poveste se află o rază din lumina cea de sus. Așa cum Eva a adus poveștile în lumea noastră, și noi să le ducem mai departe, grăindu-le cu bucurie și cu inima deschisă, ca astfel să păstrăm vie legătura cu cele sfinte și veșnice.
Căci, precum zice un vechi povestitor:
„Cine n-are poveste, n-are suflet, iar cine are poveste, cunoaște calea spre veșnicie.”
În încheiere, dragii noștri cititori, dacă aceste cuvinte v-au atins sufletul și v-au trezit dorul de povești și pilde înțelepte, vă invităm cu drag să ne fiți alături pe canalul de YouTube: “Pilde și Povestiri“.
Acolo, veți descoperi și mai multe povești ce poartă în ele învățăturile strămoșești, istorisiri cu tâlc și pilde de viață care ne călăuzesc pașii. Să ne reîntoarcem împreună la tradiția cea veche și sfântă a povestirii, pentru că fiecare poveste grăită aduce lumină și mângâiere în suflet. Vă așteptăm cu bucurie!
Romanian